"Rezon"

Privesc fulgii blânzi pierind Cuvintele sale însă nu pier odată cu ei. Rămân acolo. "Te crezi superioară" ... Stau şi mă întreb : oare mai există cineva care are această impresie despre mine? oare faptul că îmi susţin ideile cu patimă deranjează? "Dacă adversarul meu are dreptate, nu uneori, ci foarte adeseori, atunci renunţ eu la opinia mea - şi pentru asta încă îţi trebuie curaj - şi o împărtăşesc pe a lui, dar tot cu pornire şi hotărâre. Indiferenţă nu poate fi în niciun caz, căci există o pasiune a adevărului însuşi", spunea personajul Ştefan Gheorghidiu în romanul lui Camil Petrescu. Eu împărtăşesc această opinie. Pe de altă parte, oare ajutorul pe care li-l ofer celor din jurul meu trece neobservat?. M-a uimit afirmaţia lui. Şi totuşi ... e normal să bei până dai afară şi când îţi revii să o iei de la capăt? "toţi fac asta" - "bun" motiv. Eu mă opun acestei idei cu înverşunare şi sunt de părere că spiritul de turmă anihilează personalitatea individului. Dar mă lupt cu morile de vânt.
Probabil că într-o zi mă va înţelege. Sau probabil că nu. Acest lucru este irelevant înaintea sentimentelor mele. Cuvintele rămân în umbră, gândurile la fel. Un proverb chinez spune că "Eşti ceea ce gândeşti". Dar dacă lucrurile ar sta astfel cu siguranţă nu am face multe lucruri. Mai degrabă, eşti ceea ce simţi . Sunt foarte puţini aceia care nu se lasă influenţaţi de sentimente, ci doar de gânduri. Eu nu mă număr printre aceia. "Rezon", imi tresare in minte expresia lui Ipingescu. Şi gândurile mele iau o noua întorsătură.Se îndreaptă către umorul realistic al lui Caragiale şi se pierd...din nou.