Simt schimbarea curgându-mi prin vene. Accelereză. Se precipită. Unde sunt eu? Parcă aş privi o străină. Două lumi paralele poartă un război în mine. Câteodată se intersectează. Ai mai văzut aşa ceva?
Pe de altă parte, teatrul este potrivit pentru mine, sau mai corect spus, eu pentru el. În ultiul timp, joc atât de bine pe scena vieţii. Dacă îmi scapă câteodată vreo lacrimă, nu e pentru că am eşuat, ci pentru că sunt o fiinţă umană până la urmă.
În altă ordină de idei, tinereţea din mine strigă după nebunia adolescenţei, urlă şi se zbate atunci când o înăbuş cu raţionamente şi sentimente.
Ţigări, teatru, bere, fum , inele, carouri, zăpadă...
