Întotdeauna am fost de părere că amintirile nu-mi sunt de niciun folos. Practic, am văzut drept o corvoadă faptul de a încerca să le păstrez. Clipele trecute au murit. De ce să rămân ancorată în ele?!
Zilele trecute, am auzit o opinie total diferită, cum că amintirile sunt preţioase şi ar trebui să avem grijă de ele. Anca, de la outinmures.ro spunea că au o valoare nepreţuită. Posibil, dar nu tocmai reală, aş adăuga eu. Tindem să le îndulcim, şi astfel să ne amăgim cu aşa-zisele momente perfecte trăite odată. Din nou, intervine subiectivismul, mă iau pe mine drept reper şi poate ai tot dreptul să mă contrazici. Oricum, am căzut şi eu în capcană. Dureros e că sunt lucidă şi realizez asta.
