noapte şi gânduri înnodate violent în creştet
am zburat cam mult, cu naivitate şi speranţe. clădirile treceau pe lângă mine, iar drumul devenea abrupt.nu observam asta. nu sesizam niciun cuvânt,om,lucru. şi brusc realitatea m-a izbit odată în plus. dar am nevoie de asalturi de acest gen până când voi deschide ochii larg şi nu mi-i va mai adormi nimeni cu minciuni. la urma urmei, la fel ne trezim toţi. e greu, unii acceptă, alţii speră, alţii neagă.
