No One

Aş vrea să urlu, să zbier, să-mi vărs sufletul afară. Să scap de el, să-i dau foc şi să-l arunc in mare. Dar mi se aşază un nod în gât iar sunetele se opresc pe drum. Calea de ieşire e oprită. Dacă cuvintele mele ar fi note muzicale, portativul le-ar evacua pe motiv că depăşesc limitele bunului simţ în ale tristeţii. Spargeţi-mi sentimentele, rupeţi-mi visele, cât despre amintiri ... aruncaţi-le, voi , armonii ispititoare!

Fum şi ciocolată

Aroma toamnei îmi înăbuşă simţurile. Clipele se scurg în jurul meu. Nu simt cănd şi cum trece timpul. Zilele trecute eram la Peninsula. Muzica respira prin mine , iar eu repiram muzică. A trecut. N-am simţit. N-am vrut.

Resimt răsuflarea sa ori de câte ori gândurile pornesc către el. Săruturi ce mă topesc îşi lasă urmele pe buzele mele însetate. Zâmbete pierdute-ntre cuvinte fără rost. Lacrimi eutanasiate de hohote de râs. Suferinţă adormită cu nepăsare. Entuziasm inocent. Încăpăţânare reciclată, uitată într-un colţ plin de praf. Secunde scurse, lăsate să plutească pe oceanul timpului. Speranţele se perindă ca-ntr-o gară. Apusuri ce-şi varsă scrumul în cufărul amintirilor. Momente-nvelite-n fum şi ciocolată. Acum, ele sunt singurele de care-mi pasă. Nu îndrăzni sâ-mi spui că nu contează.