miercuri, 15 septembrie 2010

No One

Aş vrea să urlu, să zbier, să-mi vărs sufletul afară. Să scap de el, să-i dau foc şi să-l arunc in mare. Dar mi se aşază un nod în gât iar sunetele se opresc pe drum. Calea de ieşire e oprită. Dacă cuvintele mele ar fi note muzicale, portativul le-ar evacua pe motiv că depăşesc limitele bunului simţ în ale tristeţii. Spargeţi-mi sentimentele, rupeţi-mi visele, cât despre amintiri ... aruncaţi-le, voi , armonii ispititoare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu