Aroma toamnei îmi înăbuşă simţurile. Clipele se scurg în jurul meu. Nu simt cănd şi cum trece timpul. Zilele trecute eram la Peninsula. Muzica respira prin mine , iar eu repiram muzică. A trecut. N-am simţit. N-am vrut.
Resimt răsuflarea sa ori de câte ori gândurile pornesc către el. Săruturi ce mă topesc îşi lasă urmele pe buzele mele însetate. Zâmbete pierdute-ntre cuvinte fără rost. Lacrimi eutanasiate de hohote de râs. Suferinţă adormită cu nepăsare. Entuziasm inocent. Încăpăţânare reciclată, uitată într-un colţ plin de praf. Secunde scurse, lăsate să plutească pe oceanul timpului. Speranţele se perindă ca-ntr-o gară. Apusuri ce-şi varsă scrumul în cufărul amintirilor. Momente-nvelite-n fum şi ciocolată. Acum, ele sunt singurele de care-mi pasă. Nu îndrăzni sâ-mi spui că nu contează.
nu pot sa cred ca mai exista cineva in ziua de azi care stie melodia asta!
RăspundețiȘtergeretoti ne spun ca nu conteaza...pentru toate conteaza.