Stau ghemuită pe fotoliul cafeniu cu o carte leşinată lângă mine. Imagini se perindă prin mintea mea, zâmbesc. Ieri, am fost invadată de muzică la concertul la care am mers. Acorduri de chitară încă îmi răsună în ureche şi zâmbetele prezente ieri mă înconjoară şi acum. Lucruri mărunte de care mă bucur din plin. Astăzi am depăşit o nouă provocare în ce priveşte grafica. Venus, cea bondoacă, stă nemişcată pe coala mea de hârtie acum şi este supusă unei explozii de critici combinate cu aprecieri. Mâine , victima pensulei mele va fi un trunchi de copac întomnat .
Primesc un telefon. E el .
- E mai grav decât am crezut. Am fost acuzat de furt.
Sunt uimită, dar nu în totalitate. Este riscul la care te supui expunându-te în locuri populate de oameni pe care nu ştii cât îi duce capul. Noroc că avem tehnologia şi se poate dovedii că cei care suspectează se înşală. Las aceste gânduri să dispară şi deschid cartea. Am plecat, eu nu mai sunt, doar tupul meu.
Foarte interesante postari. Ce ar fi sa-ti dai drumul direct si fara oprelisti? Sometimes it helps... Te-ai gandit sa scrii ceva?
RăspundețiȘtergere