Îţi plac braţele mele afectuoase în jurul gâtului tău? Îţi plac degetele ce îţi desenează un zâmbet pe faţa tristă? Îţi place râsul meu copilăresc? Dar îţi place să fi high cu ea? Ţi la mine, dar eşti obsedat de ea? Eu sunt demodată, ea e nimfomană? Eu, sau tu? Când? Cum? Nu are sens, niciun când, niciun cum, acesta eşti tu. Şi din nou: eu sau tu? Fără îndoială tu. Te simţi bine tu cu tine. Eu te inec. Vreau să respiri. Vreau să înnoţi. Vreau să fi tu. Vreau să uiţi că exist. Dar ai minţit. De ce? Era singurul lucru pe care te-am rugat să nu îl faci niciodată, singurul lucru pe care nu am să ţi-l iert.Îmi displaci. Nu e ură, nu meriţi un sentiment atât de profund. Ai fi putut fi tu...ai preferat să porţi o mască. Nu ţi-o vei da jos, decât la sfârşitul carnavalului, ca orice personaj ce se respectă. Dar uiţi că nu e un carnaval, nici o piesă de teatru nu e. Sunt trăiri, sentimente. Îţi place să te joci cu ele? Vei râmâne acel actor desăvârşit. Am să te las să fii tu ...
Buna seara
RăspundețiȘtergereAm citit mai amulte articole din blogul tau. Sint frumoase, dar foarte triste. Apropos de masti, este o carte foarte buna care explica aparitia si prezenta mastilor. Pe mine m'a ajutat mult la intelegerea si indepartarea tristetii din viata mea. Cartea se numeste ''Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine'' de Lise Bourbeau.
stii cum e, "cred ca in final, oamenii devin ce au jurat ca nu vor deveni niciodata, si fac lucrurile care au spus ca nu le vor face niciodata" :)
RăspundețiȘtergerefrumoasa melodie.